Anxietatea

Cauze anxietate:

Cauzele anxietății nu sunt pe deplin înțelese, însă ceea ce se cunoaște poate fi împărțit în:

1. Factori biologici – mecanismele prin care tratamentele medicamentoase acționează în ameliorarea anxietății ne demonstrează că există unele dezechilibre la nivelul unor substanțe din creier (neurotransmițători) care contribuie la dezvoltarea anxietății. De asemenea, modificări la nivelul tomografiei prin emisie de pozitroni (PET-CT) și a electroencefalogramei (EEG) au fost descrise în anumite zone ale creierului la pacienți cu tulburare de anxietate generalizată, ceea ce confirmă existența unui mecanism biologic al anxietății;
2. Factori psihosociali – cu toate că unele reacții de anxietate pot reprezenta un răspuns fiziologic la anumiți stimuli negativi din jurul nostru (de exemplu anxietatea asociată unui examen important din viața noastră), la persoanele cu tulburare de anxietate generalizată acestea sunt mult mai frecvente și la un prag mult mai scăzut al stimulilor din mediu. În timp ce unii psihologi și psihiatri consideră că anxietatea generalizată provine dintr-un răspuns inadecvat la pericole supraestimate (teoria cognitiv-comportamentală a anxietății), alții consideră că anxietatea provine dintr-o serie de conflicte interne, inconștiente și nerezolvate (teoria psihoanalitica a lui Freud).

Factori de risc:

Cercetătorii au descoperit că factorii de risc pentru tulburările de anxietate includ factori genetici și de mediu, care sunt frecvent interconectați.

Factori de risc posibili:

• Timiditate sau un comportament inhibat când era copil;
• Anxietatea este mai frecventă la femei;
• Situația financiară precară;
• Văduvia sau căsătoria;
• Experiența unor evenimente stresante în copilărie sau ca adult;
• Tulburări de anxietate la membrii familiei apropiate;
• Familia care a suferit de tulburări mintale;
• Nivelurile de cortizol au crescut în salivă.

Cum se stabilește diagnosticul

Pentru a diagnostica o tulburare de anxietate, mulți medici folosesc criteriile din Manualul de Diagnosticare și Statistică a Tulburărilor Mintale (DSM-5). Psihologul clinician poate folosi, de asemenea, scale standardizate de anxietate, cum ar fi Scala de anxietate Hamilton.

Conduita terapeutică

Cu toate că există variate opțiuni de tratament medicamentos pentru tulburarea de anxietate generalizată, o abordare integrativă, care include pe lângă medicamente și ședințe recurente de pshioterapie, mai ales cognitiv-comportamentală, s-a dovedit a fi cea mai eficientă opțiune.

Dintre tratamentele medicamentoase, fac parte:

• Benzodiazepine, precum lorazepam (Anxiar), clonazepam (Rivotril), alprazolam (Xanax), bromazepam etc. Deși această clasă de medicamente obișnuia să fie tratamentul de elecție în tulburarea de anxietate generalizată, în prezent acestea se folosesc ca tratament de scurtă durată sau în situațiile de criză, din cauza riscului de dependență pe care acestea îl au;
• SSRI, precum paroxetina (Seroxat) și sertralina (Serlift);
• SNRI, precum venlafaxina (Alventa).

Cu toate că ultimele 2 clase de medicamente sunt cunoscute mai ales ca medicamente antidepresive, efectele lor în tratarea tulburării de anxietate generalizate sunt foarte bine stabilite în literatura medicală, ele corectând acele dezechilibre la nivelul neurotransmițătorilor din creier care sunt implicați în dezvoltarea anxietății.

Mai mult, abordarea psihoterapeutică a anxietății este una de lungă durată, decizia de a prescrie tratament farmacologic trebuie luată cu precauție de către medicul psihiatru împreună cu psihoterapeutul și pacientul. Unul dintre obiectivele psihoterapiei pentru persoanele cu tulburare de anxietate generalizată este tocmai gestionarea acestor senzații din corp prin facilitarea identificării și ameliorării acestor stări în momentul în care ele apar.

Prognostic

Pacienții cu tulburări anxioase au un prognostic favorabil dacă urmează tratamentul prescris de medicii lor.

Posibile tulburări asociate

Evoluția tulburării de anxietate generalizată este cronică, cu posibilitatea unei remisiuni sporadice. De asemenea, este asociată cu alte tipuri de tulburări anxioase și/sau depresive.

Riscuri în lipsa diagnosticului și tratamentului

Personele care nu primesc tratament adecvat au riscuri semnificative pe termen lung, cum ar fi un risc crescut de boli somatice și un risc crescut de comorbiditate cu alte probleme de sănătate mintală, cum ar fi depresia, dependența de alcool sau alte substanțe, o rată mai mare de dizabilitate, șomaj, eșec academic și performanță scăzută la locul de muncă.