Asperger la adult
Ce este Demența Alzheimer?
Demența Alzheimer este o boală progresivă care începe cu o pierdere ușoară a memoriei și poate duce la pierderea capacității de a purta o conversație și de a răspunde la mediul înconjurător.
Boala Alzheimer implică părți ale creierului care controlează gândirea, memoria și limbajul.
Ce simptome are Demența Alzheimer?
Semnele și simptomele bolii Alzheimer (AD) variază în funcție de stadiul afecțiunii. În general, simptomele implică un declin ale următoarelor funcții:
- Memorie
- Raționamentul și gestionarea sarcinilor complexe.
- Limbaj
- Înțelegerea formei vizuale și a relației cu spațiul.
- Comportament și personalitate.
- Persoanele cu pierderi de memorie sau alte semne de Alzheimer pot avea dificultăți în a-și recunoaște declinul mental. Aceste semne pot fi mai evidente pentru cei dragi.
Simptomele devin vizibile în stadiul inițial. Cel mai frecvent simptom precoce este uitarea de informații nou învățate, în special evenimente recente, locuri și nume.
Boala Alzheimer moderată este de obicei cea mai lungă etapă și poate dura mulți ani. Persoanele aflate în stadiul moderat al bolii Alzheimer necesită adesea îngrijire și asistență.
În stadiul final al bolii Alzheimer, simptomele demenței sunt severe. Persoanele aflate în această etapă au nevoie de îngrijire permanentă.
Cauze ale demenței Alzheimer:
O acumulare anormală de proteine în creier provoacă boala Alzheimer. Acumularea acestor proteine – proteina amiloidă și proteina tau – provoacă moartea celulelor creierului.
Oamenii de știință cred că proteina amiloidă se acumulează în celulele creierului tău, formând mase mai mari numite plăci senile. Fibrele răsucite ale unei alte proteine numite tau formează degenerescența neurofibrilară. Toate aceste blochează comunicarea dintre celulele nervoase, ceea ce le împiedică să-și desfășoare procesele.
Moartea lentă și continuă a celulelor nervoase are ca rezultat simptomele bolii Alzheimer. Moartea celulelor nervoase începe într-o zonă a creierului tău (de obicei în zona creierului tău care controlează memoria – hipocampul) și apoi se răspândește în alte zone.
Factori de risc:
Deși există unii factori de risc pentru boala Alzheimer pe care nu îi puteți modifica, cum ar fi vârsta și genetica, este posibil să puteți gestiona alți factori pentru a vă ajuta să vă reduceți riscul.
Factorii de risc pentru boala Alzheimer includ:
- Vârsta
- Genetica
- Leziuni traumatice ale capului.
- Depresie
- Boli cardiovasculare și boli cerebrovasculare.
- Tensiune arterială crescută.
- Colesterol crescut.
- Diabet
- Fumat
- Obezitatea.
Cum se stabilește diagnosticul
Diagnosticul se realizează prin:
- Efectuarea un examen fizic și neurologic.
- Efectuarea unui examen de stare mentală, care include teste pentru a evalua memoria, rezolvarea problemelor, atenția, matematica de bază și limbajul.
- Teste medicale standard, cum ar fi analize de sânge și urină, pentru a exclude alte posibile cauze ale simptomelor.
- Teste de imagistică cerebrală, cum ar fi un CT al creierului, RMN cerebral sau tomografie cu emisie de pozitroni, pentru a susține un diagnostic de Alzheimer sau pentru a exclude alte posibile afecțiuni.
Conduita terapeutică
Nu există leac pentru boala Alzheimer, dar anumite medicamente pot încetini temporar agravarea simptomelor de demență. Medicamentele și alte intervenții pot ajuta, de asemenea, cu simptomele comportamentale.
Sunt aprobate două tipuri de medicamente pentru a trata simptomele bolii Alzheimer:
- Inhibitori de colinesteraza.
- Antagonişti ai NMDA.
Anumite medicamente pot ajuta unele persoane, inclusiv:
- Antidepresive: Aceste medicamente pot trata anxietatea, neliniștea, agresivitatea și depresia.
- Medicamente anxiolitice
- Medicamente anticonvulsivante: Aceste medicamente pot trata uneori agresivitatea.
Antipsihotice (neuroleptice): Aceste medicamente pot trata ideile delirante, halucinațiile și agitația.
Prognostic
Prognosticul pentru boala Alzheimer este, în general, prost. Cursul bolii variază de la persoană la persoană. Dar, în medie, persoanele cu AD peste 65 de ani mor în termen de patru până la opt ani de la diagnostic. Cu toate acestea, unii oameni pot trăi până la 20 de ani după apariția primelor simptome.
Posibile tulburări asociate
Pacienții cu demență au avut riscuri mult crescute pentru aproape toate tulburările psihiatrice evaluate, inclusiv depresia, anxietatea, tulburările legate de stres, tulburările legate de consumul de substanțe și tulburările psihotice, încă de la 7 ani înainte de diagnostic.
Riscuri în lipsa diagnosticului și tratamentului
Bătrânii cu demență netratată sunt mai susceptibili de a experimenta izolare socială care le amenință sănătatea mintală. Fără cineva cu care să vorbească, seniorii experimentează adesea schimbări în capacitatea lor de a comunica. Unii adulți mai în vârstă își pot pierde și motivația de a avea grijă de igiena personală.
Dorești o consultație în clinică sau online?