Tulburarea de depersonalizare/ derealizare

Ce este Tulburarea de depersonalizare/ derealizare?

Mulți oameni au experimentat sentimentul de irealitate, de detașare față de propria persoană sau de mediul înconjurător sau au avut senzația că tot ceea se petrece in jurul lor este asemenea unui vis, foarte estompat și că ei nu sunt cu adevărat prezenți în mintea lor. Pentru toate aceste trăiri particulare au fost descrise episoadele de depersonalizare/ derealizare.

Deși studiile arată că 50% din populația generală prezintă măcar un episod tranzitoriu de depersonalizare/derealizare de-a lungul vieții, doar 2% din populație îndeplinește criteriile de tulburare de depersonalizare/derealizare.

DSM (Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor mintale) definește tulburarea de depersonalizare/ derealizare ca fiind un tip de tulburare disociativă caracterizată prin prezența unor episoade persistente sau recurente de detașare față de propria persoană sau față de mediul înconjurător. Episoadele de depersonalizare se manifestă printr-o senzație de irealitate, de detașare față de propriul corp și psihic, de vid interior, de defamiliarizare a propriilor trăiri, gânduri și emoții. Spre deosebire de depersonalizare, derealizarea este mai curând senzația de irealitate sau detașare față de mediul înconjurător sau față de alte persoane și obiecte din jur.

Durata acestor episoade este extrem de variabilă, de la episoade scurte (cu durată de câteva ore sau zile) până la cele prelungite (care durează săptămâni, luni sau ani)

Ce simptome are Tulburarea de depersonalizare/ derealizare?

Simptomele tulburarii de depersonalizare/ derealizare pot fi foarte stresante și se pot asocia cu un grad ridicat de morbiditate. Acestea pot afecta atât sfera interpersonală, cât și pe cea ocupațională, cauzată în principal de reducerea emoțiilor și prin sentimentul general de detașare față de viață.

Principalele simptome ale depersonalizării sunt:

Persoana are impresia că se află în exteriorul corpului său
Poate resimți anumite aspecte ale sinelui ca nefiind familiare (ex. sentimente, emoții)
Senzația că nu își poate controla mișcările
Perceperea deformată a corpului sau a unor porțiuni ale acestuia
Indiferență emoțională
Distorsiuni ale amintirilor, senzația de amintiri ce nu îi aparțin

Principalele simptome ale derealizării sunt:

Perceperea realității detașat, ca într-un vis, de parcă ar exista un perete de sticlă între individ și tot ceea ce îl înconjoară
Mediul înconjurător pare artificial, lipsit de culoare sau de viață
Distorsiuni vizuale subiective (vedere bidimensională, amplificarea vederii tridimensionale)
Perceperea eronată a timpului

Cauze:

Deși cauzele specifice nu sunt bine înțelese, pot exista câțiva factori înrudiți care pot contribui la afecțiune, care includ:

Traumă sau abuz în copilărie sau ca adult.
Stres extrem în situații personale sau de muncă.
Depresie sau anxietate prelungită.
Consumul de substanțe.

Factori de risc

Posibili factori de risc ai tulburării de depersonalizare/derealizare:

Factori de mediu:

Indivizii care prezintă episoade de depersonalizare/derealizare sunt adesea cei care au fost supuși unor factori foarte stresanți, precum:

Traumele interpersonale din copilărie
Abuzul fizic
Asistarea la violență domestică
Prezența unui părinte grav bolnav sau bolnav psihic
Moartea subită a unui membru din familie sau din anturajul apropiat

Episoadele pot fi declanșate de stresul sever (interpersonal, financiar, occupațional), depresie, anxietate și consumul de substanțe psihoactive precum: THC, ketamina sau substanțele halucinogene.

Factori temperamentali:

Indivizii care sunt supuși episoadelor de depersonalizare/derealizare sunt cei care au un temperament prin care tind să evite suferința și utilizează mecanisme de apărare imature, precum: scheme de rupere a relațiilor (schema de deconectare cognitivă, defensivă și inhibiție emoțională) sau de formare a unui număr exagerat de relații (schema de supraconectare, manifestată prin dependență, vulnerabilitate).

Diagnostic

Medicul dumneavoastră poate determina sau exclude un diagnostic de tulburare de depersonalizare-derealizare pe baza:

Examenul fizic. În unele cazuri, simptomele depersonalizării sau derealizării pot fi legate de o altă problemă de sănătate fizică, medicamente, droguri recreative sau alcool.
Teste de laborator. Unele teste de laborator vă pot ajuta să aflați dacă simptomele dumneavoastră sunt legate de probleme medicale sau de altă natură.

Evaluarea sănătății mintale. Vorbind despre simptomele, gândurile, sentimentele și modelele de comportament

Conduita terapeutică

Pentru ameliorarea simptomelor de depersonalizare/derealizare sunt recomandate:

Psihoterapia este de primă intenție
Tratamentul medicamentos

Prognostic

Unii pacienți cu tulburare de depersonalizare/derealizare se pot recupera fără intervenție, însă recuperarea completă este posibilă pentru pacienții ai căror simptome au rezultat în urma unor factori stresanți tranzitorii sau care nu au persistat pentru un timp îndelungat. În alte situații, precum cele în urma cărora factorii stresanți au fost mult prea puternici și prezenți pentru un timp îndelungat, tulburarea de depersonalizare/ derealizare poate deveni cronică sau chiar refractară.

Posibile tulburări asociate

Depresie
Anxietate
Tulburare obsesiv-compulsivă (TOC).
Tulburare de stres posttraumatic (PTSD).
Tulburări de personalitate.

Riscuri în lipsa diagnosticului și tratamentului

Lăsată netratată, tulburarea de depersonalizare-derealizare poate dura ani de zile. Uneori se rezolvă de la sine, dar s-ar putea să vă afecteze negativ relațiile sau viața profesională. Cu tratament, oamenii încep de obicei să vadă o îmbunătățire a simptomelor lor în câteva luni.

Dorești o consultație în clinică sau online?