Schizofrenia
Ce este schizofrenia?
Schizofrenia Schizofrenia reprezintă o tulburare psihică ce durează cel puțin 6 luni și include cel puțin o lună cu simptome de fază activă.
Cea mai frecventă vârstă de debut se situeaza la începutul-milocul celei de-a treia decade de viață la bărbați (30-35 de ani) și finalul aceleiași decade la femei (35-40 de ani), debutul înainte de adolescență fiind rar.
La o mare parte dintre pacienți lipsește înțelegerea sau conștientizarea bolii.
Ce simptome are schizofrenia?
Schizofrenia presupune prezența a două sau mai multe dintre următoarele manifestări:
Idei delirante, care sunt convingeri fixe ce nu pot fi schimbate prin dovezi argumentate, sunt în mod evident neplauzibile și se mențin în ciuda nepotrivilor cu realitatea. Cele mai frecvente tipuri de ideație delirantă sunt:
– ideația delirantă de persecuție, ce reprezintă convingerea pacientului că este observat, urmărit, ca se complotează împotriva lui sau că urmează să fie rănit de către o persoană, organizație sau alte grupări.
– ideația delirantă de referință, în care pacientul consideră că obiectele, evenimentele sau oamenii din jur au o semnificație personală pentru acesta (spre exemplu pacientul crede ca se vorbește despre el la televizor, radio, în ziare etc).
– ideația delirantă erotomană, ce reprezintă convingerea pacientului că este iubit de o persoană cu o situație socială, economică superioară sau de o celebritate.
– ideația delirantă de grandoare, în care pacientul crede ca are abilități, averi sau faimă excepționale.
Halucinații, care sunt percepții ce apar în absența unui stimul extern, pacientul nerecunoscându-le caracterul patologic. Halucinațiile auditive sunt cel mai frecvent tip de halucinații care apar în schizofrenie.
Gândirea sau vorbirea dezorganizată, ce se deduce de obicei din discursul pacientului. Ideile exprimate pot să nu atingă subiectul, îndepărtându-se în mod constant de acesta (tangențialitate) sau pornind de la subiectul inițial pacientul face numeroase includeri cu diverse explicații și asocieri, astfel încât ideea esențială se pierde (circumstantialitate).
Comportament motor intens dezorganizat sau catatonic, ce se poate manifesta sub formă de agitație impredictibilă sau comportament catatonic. Comportamentul catatonic constă într-o scădere importantă a reactivității la mediu ce presupune rezistența la comenzi (negativism), menținerea unei posturi rigide, inadecvate, bizare sau absența totală a răspunsurilor verbale și motorii (mutism și stupor). Simptome negative. Două simptome negative sunt deosebit de frecvente în schizofrenie: diminuarea expresivității emoționale (reducerea expresivității emoțiilor la nivelul feței și a contactului vizual) și avoliția (scăderea motivației de a iniția activități cu scop). Alte simptome negative cuprind: alogia (scăderea debitului vorbirii), anhedonia (scăderea capacității de a simți plăcere, bucurie, interes față de lucrurile și activitățile care înainte aduceau aceste trăiri) și lipsa de sociabilitate (absența interesului pentru interacțiuni sociale, care poate fi și o manifestare a oportunităților limitate de interacțiuni sociale).
Pacienții cu schizofrenie pot prezenta: afecte inadevate (spre exemplu râd în absența unui stimul corespunzător), dispoziție disforică (stare de tristețe și frică, însoțită uneori de iritabilitate extremă și de agresivitate), program perturbat al somnului (somn în timpul zilei și activitate nocturnă), lipsă de interes pentru alimentație sau refuzul de a se alimenta.
Ostilitatea și agresivitatea pot sa apară în schizofrenie, deși atacurile spontane sau întâmplătoare sunt neobișnuite. Trebuie menționat că marea majoritate a indivizilor cu schizofrenie nu sunt agresivi și devin mult mai frecvent victime decât indivizii din populația generală.
Cauze schizofrenie:
Cauzele exacte ale schizofreniei sunt necunoscute. Cercetările sugerează că o combinație de factori fizici, genetici, psihologici și de mediu poate face ca o persoană să dezvolte această afecțiune. Unii oameni pot fi predispuși la schizofrenie, iar un eveniment de viață stresant sau emoțional ar putea declanșa un episod psihotic.
Factori de risc:
Complicațille hipoxice apărute pe parcursul sarcinii (nivelul scăzut de oxigen în uterul mamei) precum și vârsta paternă mai avansată se asociază cu un risc crescut de schizofrenie la fătul în dezvoltare.
În plus, alte împrejurări negative prenatale și perinatale, reprezentate de stres, infecții, malnutriție, diabetul mamei și alte afecțiuni medicale, au fost asociate cu schizofrenia fătului în dezvoltare.
Cu toate acestea, marea majoritate a nou-născuților care prezintă acești factori de risc nu vor dezvolta schizofrenie.
Cum se stabilește diagnosticul
La ora actuală nu există teste radiologice, de laborator sau psihometrice care să confirme diagnosticul de schizofrenie.
Conduita terapeutică
Schizofrenia este de obicei tratată cu o combinație de medicamente și terapie adecvată fiecărui individ. În cele mai multe cazuri, acestea vor fi medicamente antipsihotice și terapie cognitiv-comportamentală (CBT).
Mulți oameni se recuperează după un episode acut, deși pot avea perioade în care simptomele revin (recăderi). Sprijinul și tratamentul pot ajuta la reducerea impactului pe care afecțiunea îl are asupra vieții tale.
Prognostic
Evoluția pare a fi favorabilă în aproape 20% din cazurile de schizofrenie, iar un număr mic dintre indivizi prezintă remisiune completă a bolii. Cu toate acestea, majoritatea indivizilor cu schizofrenie vor necesita în continuare suport instituțional permanent.
Aproximativ 5-6% dintre decesele indivizilor cu schizofrenie sunt cauzate de suicid, 20% din pacienții cu schizofrenie au una sau mai multe tentative de suicid și mult mai mulți prezintă ideație suicidară semnificativă clinic.
Comportamentul suicidar reprezintă uneori răspunsul la comenzile halucinatorii. Alți factori de risc includ prezența simptomelor depresive, sentimentul lipsei de speranță și absența unui loc de muncã, iar riscul este mai mare în perioada care urmează unui episod psihotic sau dupa externare.
Posibile tulburări asociate
Frecvența tulburării obsesiv-compulsive și a tulburării de panică este crescută la indivizii cu schizofrenie comparativ cu populația generală.
Speranța de viață este scăzută la indivizii cu schizofrenie din cauza afecțiunilor medicale asociate. Creșterea în greutate, diabetul, sindromul metabolic precum și afecțiunile cardiovasculare și pulmonare sunt mai frecvente în schizofrenie comparativ cu populația generală.
Implicarea redusă în comportamente orientate către menținerea stării de sănătate (spre exemplu efectuarea testelor uzuale de tip screening pentru cancer, exercițiilor fizice) crește riscul pentru afecțiuni cronice, dar și ceilalți factori legați de tulburare, printre care medicația, stilul de viată, fumatul și obiceiurile alimentare pot juca un rol.
Vulnerabilitatea crescută a pacienților cu schizofrenie poate explica o parte din comorbiditatile medicale asociate.
Și deteriorarea cognitivă apare deseori în schizofrenie și stă la baza afectării profesionale și funcționale.
Peste jumatate din indivizii cu schizofrenie prezintă o tulburare a consumului de tutun și fumează constant țigări.
Schizofrenia se asociază cu disfuncție socială și profesională semnificativă clinic. Performanțele educaționale si menținerea unui loc de muncă sunt frecvent perturbate de avoliție și alte manifestări ale tulburării, chiar și atunci când abilitățile cognitive sunt suficiente pentru îndeplinirea sarcinilor cotidiene. Cei mai mulți indivizi cu schizofrenie, în special bărbații, nu se căsătoresc sau au contacte sociale limitate în afara familiei.
Riscuri în lipsa diagnosticului și tratamentului
Lăsată netratată, schizofrenia poate duce la probleme grave care afectează fiecare domeniu al vieții. Complicațiile pe care schizofrenia le poate cauza sau cu care poate fi asociată includ: gânduri de suicid, tulburări de anxietate, consum de substante și tulburare obsesiv-compulsivă.
Dorești o consultație în clinică sau online?