Tulburarea de personalitate evitantă
Ce este tulburarea de personalitate evitantă?
Tulburarea de personalitate evitantă este o afecțiune de sănătate mintală care implică sentimente cronice de inadecvare și sensibilitate extremă la critici.
Persoanele cu acest diagnostic ar dori să interacționeze cu ceilalți, dar tind să evite din cauza fricii lor intense de respingere.
Ce simptome are?
Semnul principal al tulburării de personalitate evitantă este să ai o teamă atât de puternică de respingere, încât alegi izolarea în loc să fii în preajma oamenilor.
Alte semne și comportamente ale tulburării de personalitate evitantă includ: a fi prea preocupat de critici sau dezaprobări, poate fi reticent să se implice în relații cu ceilalți, dacă nu știu sigur că altora îi vor plăcea, experimentează anxietate (nervozitate) și frică extremă în medii și relații sociale. Acest lucru îi poate determina să evite activitățile sau locurile de muncă ce implică a fi alături de ceilalți. A fi timid și conștient de sine în situații sociale din cauza fricii de a face ceva greșit sau de a te simți jenat. Tind să exagereze problemele potențiale sau să interpreteze greșit feedback-ul ca fiind negativ. Rareori încearcă ceva nou sau riscă.
Cauze tulburarea de personalitate evitantă:
Cercetătorii încă încearcă să descopere cauza exactă a acestei tulburări, dar cred că se dezvoltă din pricina mai multor factori, printre care: cei genetici ,temperamentul în timpul copilăriei (rigiditatea, hipersensibilitatea, neurmărirea de noi experiențe, evitarea posibilelor răni mai mult decât de obicei și frica și suferința excesivă), stilul de atașament, mediul copilăriei timpurii (experimentarea respingerii și a fi tratat diferit față de ceilalți în timpul copilăriei poate contribui la dezvoltarea).
Factori de risc:
- Având o altă afecțiune de sănătate mintală, cum ar fi depresia sau anxietatea
- Un istoric familial de depresie, anxietate sau tulburări de personalitate
- Abuz, traumă sau neglijare în copilărie
- Traumă, inclusiv suferința unui incident extrem de ridicol sau respingere în copilărie
- Genetica, traumă sau o boală fizică care îți modifică aspectul dincolo de normele societale
Cum se stabilește diagnosticul
Pentru diagnostic se folosește Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale, ediția a cincea (DSM-5).
Conduita terapeutică
Această tulburare pot fi tratate prin terapie psihologică și, în unele cazuri, prin intervenție psihiatrică.
- Terapia cognitiv-comportamentală axată pe abilitățile sociale.
- Psihoterapie de susținere.
- Psihoterapie psihodinamică.
- Anxiolitice și antidepresive.
Prognostic
Lăsată netratată poate duce la apariția altor tulburări de sănătate mintală, cum ar fi depresia, tulburarea de consum de substanțe și tulburările de alimentație. Risc crescut de depresie postpartum.
Posibile tulburări asociate
Pacienții au adesea, de asemenea, tulburare depresivă majoră, tulburare depresivă persistentă, tulburare obsesiv-compulsivă sau o tulburare de anxietate (de exemplu, tulburare de panică, în special fobie socială [tulburare de anxietate socială]). Ei pot avea, de asemenea, o altă tulburare de personalitate (de exemplu, tulburare de personalitate dependentă, tulburare de personalitate bordeline).
Riscuri în lipsa diagnosticului și tratamentului
La fel ca și alte tulburări de personalitate, este o afecțiune cronică, care nu poate fi vindecată. Cu toate acestea, simptomele pot fi gestionate și reduse, iar calitatea vieții poate fi îmbunătățită, cu ajutorul psihoterapiei.
Dorești o consultație în clinică sau online?