Tulburări neurocognitive

Cauze Tulburare neurocognitivă:

Tulburările neurocognitive majore și ușoare pot apărea în boala Alzheimer, degenerarea lobului frontotemporal al creierului, boala cu corp Lewy, boli vasculare, leziuni cerebrale traumatice, infecție HIV, boli prionice, boala Parkinson, boala Huntington sau altă afecțiune sau pot fi cauzate de un medicament sau de un medicament.

Factori de risc:

Anumiți factori de risc pentru tulburările neurocognitive includ:

• Vârsta: Riscul pentru tulburări neurocognitive majore și ușoare crește după vârsta de 65 de ani.
• Sindromul Down: Mulți oameni cu sindrom Down dezvoltă boala Alzheimer cu debut precoce până la vârsta mijlocie.
• Istoric familial: Anumite mutații genetice și/sau mai mulți membri ai aceleiași familii care dezvoltă tulburări neurocognitive vă pot crește riscul.
• Tulburare neurocognitivă ușoară (factor de risc pentru dezvoltarea unei tulburări neurocognitive majore).
• Factori de risc cardiovascular: hipertensiunea arterială, colesterolul crescut, acumularea de grăsimi în pereții arterelor (ateroscleroză) și obezitatea, toate vă cresc riscul de a dezvolta o tulburare neurocognitivă, în special una cauzată de o boală vasculară.
• Depresia: deși nu este pe deplin înțeleasă, depresia târziu în viață poate influența dezvoltarea unei tulburări neurocognitive.
• Diabet: Această condiție crescută a zahărului din sânge, mai ales dacă este slab controlată, crește riscul de a dezvolta o tulburare neurocognitivă.
• Consumul excesiv de alcool: consumul de cantități mari de alcool poate crește riscul de apariție a unei tulburări neurocognitive. Unele studii au arătat că cantitățile moderate de alcool ar putea avea un efect protector.
• Fumatul: fumatul vă poate crește riscul de a dezvolta afecțiuni neurocognitive și boli vasculare.
• Apneea în somn: persoanele care au episoade în care se opresc frecvent respirația în timpul somnului pot prezenta (adesea) pierderi reversibile de memorie.

Cum se stabilește diagnosticul

Medicul dumneavoastră va folosi criteriile pentru tulburările neurocognitive enumerate în Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale (DSM-5), publicat de Asociația Americană de Psihiatrie, pentru a determina dacă simptomele dumneavoastră indică afecțiunea.

Testele de diagnostic includ:

• Scanări ale creierului: o scanare CT sau RMN vă poate ajuta medicul să determine dacă o anumită afecțiune a creierului vă cauzează simptomele, cum ar fi un accident vascular cerebral, o tumoare sau
• Teste cognitive și neuropsihologice: Aceste teste măsoară abilități precum memoria, orientarea, raționamentul și judecata, limbajul și atenția.
• Teste de laborator: testele de sânge pot detecta probleme de sănătate care pot afecta funcția creierului, cum ar fi o deficiență de vitamina B-12 sau o tiroida hipoactivă.
• Evaluare neurologică: medicul dumneavoastră vă va evalua memoria, abilitățile lingvistice, percepția vizuală, atenția, rezolvarea problemelor, mișcarea, simțurile, echilibrul, reflexele și multe altele.
• Examinare fizică: un medic va efectua un examen fizic și va pune întrebări despre sănătatea dumneavoastră pentru a determina dacă simptomele dumneavoastră ar putea fi legate de o problemă de sănătate fizică subiacentă sau de un efect secundar al medicamentelor.
• Evaluare psihiatrică: un medic poate determina dacă depresia sau o altă afecțiune de sănătate mintală contribuie la simptomele dumneavoastră.

Conduita terapeutică

Cele mai multe tipuri sunt incurabile. Dar, anumite tratamente și strategii de coping pot ajuta la gestionarea simptomelor.

• Stil de viață sănătos
• Prietenii, membrii familiei sau îngrijitorii pot ajuta persoanele cu tulburări neurocognitive să rămână cât mai active din punct de vedere fizic și social, să comunice mai simplu și mai eficient, să stabilească ritualuri și calendare pentru a ajuta la limitarea dezorientării și la îmbunătățirea memoriei și la planificarea viitorului.
• Medicamente – Inhibitorii colinesterazei măresc nivelul unui mesager chimic implicat în memorie și judecată. Ele sunt de obicei prescrise pentru boala Alzheimer, dar pot fi utilizate și pentru a gestiona alte tulburări neurocognitive.

Abordările non-medicale includ:

• Modificarea mediului: reducerea dezordinei și a zgomotului și îndepărtarea obiectelor nesigure sau a pericolelor de mediu poate facilita concentrarea și funcționarea persoanelor cu tulburări neurocognitive majore.
• Terapie ocupațională: un terapeut ocupațional poate ajuta cu modificări la domiciliu și poate preda strategii de adaptare.
• Modificarea sarcinilor: Împărțirea sarcinilor zilnice în pași mai mici și mai simpli și concentrarea pe succes, nu pe eșec, poate ajuta persoanele cu tulburări neurocognitive.
• Metode de relaxare: Aromaterapia, precum și arta, masajul, muzica și terapiile pentru animale de companie pot ajuta la ușurarea agitației.

Prognostic

Unele cazuri de tulburare neurocognitivă – mai ales dacă se datorează deficienței de vitamine, infecții, probleme metabolice, leziuni unice și hipoxie temporară – pot fi reversibile. Altele sunt nereversibile și progresive, dar tratamentele pot ajuta la gestionarea simptomelor și la menținerea calității vieții timp de luni sau ani.

Posibile tulburări asociate

Există multe traiectorii care leagă depresia și declinul cognitiv. Simptomele depresive pot precipita apariția bolii neurocognitive, depresia se poate dezvolta și în cursul unei tulburări neurocognitive diagnosticate anterior din cauze neurodegenerative sau vasculare.

Riscuri în lipsa diagnosticului și tratamentului

Lăsate netratate, aceste simptome pot avea un impact semnificativ asupra calității vieții și chiar asupra evoluției bolii în sine.