Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC)
Ce este TOC?
Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) este o tulburare de lungă durată în care o persoană experimentează gânduri incontrolabile și recurente (obsesii), se angajează în comportamente repetitive (compulsii) sau ambele.
Persoanele cu TOC au simptome care le consumă mult timp, care pot cauza suferință semnificativă sau pot interfera cu viața de zi cu zi.
Ce simptome are TOC?
Persoanele cu Tulburare obsesiv-compulsivă (TOC) pot avea obsesii sau compulsii sau ambele. Gândurile, îndemnurile sau imaginile mentale repetate care sunt nedorite și provoacă anxietate la majoritatea oamenilor sunt cunoscute ca obsesii. Problemele comune includ: frica de germeni sau contaminare, de a uita, de a pierde ceva, de a pierde controlul asupra comportamentului, gânduri agresive față de alții sau față de sine, gânduri nedorite, interzise sau tabu, dorința de a avea lucrurile simetrice sau în ordine perfectă.
Compulsiile sunt comportamente pe care o persoană simte nevoia să le facă, repetitiv, frecvent ca răspuns la o obsesie. Acestea includ: curățare excesivă sau spălare pe mâini, ordonarea sau aranjarea articolelor într-un mod anume, verificarea în mod repetat a lucrurilor, cum ar fi dacă ușa este încuiată, numărarea compulsivă, rugăciunea sau repetarea cuvintelor în tăcere.
Cauze TOC:
Experții nu sunt siguri de cauza exactă a TOC. Genetica, anomaliile creierului și mediul se consideră că joacă un rol.
Factori de risc:
Deși cauzele exacte sunt necunoscute, diverși factori de risc cresc șansele de a dezvolta tulburarea, cum ar fi cei genetici (rudă de gradul I cu TOC), biologici (studiile imagistice ale creierului au arătat că persoanele cu TOC au adesea diferențe în cortexul frontal și structurile subcorticale ale creierului), temperamental (oamenii care manifestă comportamente mai rezervate, experimentează emoții negative și prezintă simptome de anxietate și depresie), traumele din copilărie.
Cum se stabilește diagnosticul
Nu există nici un test specific de diagnosticare a TOC. Medicul pune diagnosticul după ce vă întreabă despre simptomele dumneavoastră și despre istoricul medical și de sănătate mintală. Se folosesc criterii explicate în Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale, ediția a 5-a (DSM-V) pentru a diagnostica TOC.
Conduita terapeutică
Această tulburare poate fi tratată prin terapie psihologică și, în unele cazuri, prin intervenție psihiatrică.
Cele 2 tratamente principale sunt:
- Terapia – de obicei un tip de terapie care te ajută să-ți înfrunți fricile și gândurile obsesive fără a le „redresa” cu compulsii.
- Tratament medicamentos – de obicei un tip de medicament antidepresiv care poate ajuta prin modificarea echilibrului substanțelor chimice din creier.
Prognostic
În timp ce TOC poate exista pe tot parcursul vieții, prognosticul este mai bun la copii și adulții tineri. Dintre acești indivizi, 40% se recuperează complet până la vârsta adultă. Majoritatea persoanelor cu TOC au o îmbunătățire marcată a simptomelor cu terapie, în timp ce doar 1 din 5 se rezolvă fără tratament.
Posibile tulburări asociate
Persoanele cu TOC pot fi diagnosticate și cu alte afecțiuni, cum ar fi tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă, tulburarea depresivă majoră, tulburarea afectivă bipolară, tulburarea de anxietate generalizată, anorexia nervoasă, tulburarea de anxietate socială, bulimia nervoasă, sindromul Tourette, Tulburare de spectru autist, ADHD, tulburarea dismorfică a corpului și tricotilomania.
Riscuri în lipsa diagnosticului și tratamentului
Lăsate netratate, gândurile și îndemnurile recurente din TOC pot interfera cu gândirea dumneavoastră și pot scădea concentrarea și memoria pe termen scurt. Compulsiile intense vă pot epuiza energia fizică și mentală și vă pot consuma timp prețios.
Dorești o consultație în clinică sau online?