Fobiile
Ce sunt fobiile?
Fobia specifică reprezintă frica sau anxietatea marcată privind un obiect anume sau o situație particulară, ce cauzează disconfort semnificativ sau deficite în arii importante de funcționare (viață socială, profesie, relații interumane), de obicei cu o durată de cel puțin 6 luni.
Câteva dintre cele mai frecvente fobii sunt: arachnofobia (fobia de paienjeni), acrofobia (fobia de înălțimi), agorafobia (fobia de a fi singur în anumite locuri sau situații, mai ales locuri publice aglomerate care nu pot fi părăsite imediat) și claustrofobia (fobia de spații mici, înguste).
Aproximativ 1 din 10 adulți are o fobie specifică. Aproximativ 3 din 4 indivizi cu fobie specifică prezintă mai mult de o situație sau un obiect fobogen. O persoană cu fobie specifică are în medie 3 obiecte sau situații de care se teme.
Femeile sunt afectate de două ori mai frecvent decât bărbații.
Chiar dacă fobiile cele mai specifice (de ex fobia de un animal anume) se dezvoltă în copilărie și adolescență, ele însă se pot dezvolta la orice vârstă, de cele mai multe ori, ca rezultat al unei experiențe traumatizante.
Ce simptome au fobiile?
În general, simptomele implică experimentarea unei frici intense și a anxietății. Acest lucru se întâmplă în fața situației sau obiectului de care ți-e frică. Dacă fobia ta este severă, chiar și gândul la ea poate declanșa simptome.
Iată o listă cu câteva simptome comune ale fobiilor.
Simptomele fizice pe care le puteți experimenta pot include: senzație de instabilitate, amețeală,
simțind că te sufoci, palpitații, durere în piept sau constrângere în piept, transpiraţie, bufeuri calde sau reci, greață, vărsături sau diaree, senzații de amorțeală sau furnicături.
Simptome psihologice ale fobiilor: o frică de leșin, teama de a pierde controlul, o frică de a muri, a te simți deconectat de realitate sau detașat de corpul tău – cunoscut sub numele de disociere.
Cauzele fobiilor:
Fobiile pot fi legate de o experiență negativă timpurie a copilăriei. De exemplu, dacă ești prins într-un spațiu închis când ești tânăr, s-ar putea să dezvolți o teamă de spații închise (claustrofobie) când ești mai în vârstă. De asemenea, se crede că fobiile pot fi uneori „învățate” de la o vârstă fragedă.
Factori de risc
Factorii genetici și de mediu pot provoca fobii. Copiii care au o rudă apropiată cu o tulburare de anxietate sunt expuși riscului de a dezvolta o fobie. Evenimentele supărătoare, cum ar fi aproape înecul, pot provoca o fobie. Expunerea la spații restrânse, înălțimi extreme și mușcături de animale sau insecte pot fi toate surse de fobii.
Diagnostic
Manualul de diagnostic și statistică (DSM-5) subliniază anumite criterii care trebuie îndeplinite pentru un diagnostic al unei anumite fobii. Aceasta include frica excesivă și răspunsul imediat la anxietate și evitarea declanșatorului fricii. Astfel de simptome trebuie să limiteze capacitatea unei persoane de a funcționa, să dureze cel puțin șase luni și să nu fie datorate unei alte tulburări mintale.
Conduita terapeutică
În cazul fobiilor, variantele de tratament disponibile sunt terapia cognitiv-comportamentală și tratamentul medicamentos cu antidepresive, benzodiazepine și betablocante.
Prognostic
Fobiile copiilor se îmbunătățesc rapid, 100% fiind îmbunătățite sau recuperate la sfârșitul a cinci ani. Fobiile adulților se îmbunătățesc mai lent, 43% fiind îmbunătățite sau recuperate, 20% neschimbate și 33,0% mai înrăutățite la sfârșitul a cinci ani.
Posibile tulburări asociate
Fobiile pot afecta dramatic funcționarea psihosocială, pot scădea calitatea vieții, pot predispune la consumul de alcool și alte substanțe și cresc riscul de a dezvolta alte patologii precum: tulburări anxioase, tulburări de tip depresiv și bipolar, tulburări somatice și tulburări de personalitate.
Riscuri în lipsa diagnosticului și tratamentului
Dacă nu sunt tratate, tulburările fobice pot duce la alte probleme, cum ar fi depresia și abuzul de substanțe.
Dorești o consultație în clinică sau online?